RSS Feed
Ruxandra Predescu

Nici un om nu e o insulă. Dar ce?

vezi toate articolele de
21 Mar 2011 la 12:30 18 comentarii 1793 vizualizari.

Privesc cu oarecare uluire situaţia din Libia. Nu că nu mă aşteptam să nu se gaseasca un pretext pentru a fi bombardată – mereu se găseşte unul dacă trebuie! – dar chiar şi aşa… Într-o epocă dominată de comunicare şi comunicaţii, relaţii publice, lobby şi public affairs, încă se mai poate ajunge la bombardarea unei ţări, fie ea şi stăpânită de un dictator care nu vrea să cedeze puterea – mie asta mi se pare cam SF în context.

Facebook, Twitter, 4sq sunt doar câteva reţele sociale în care, teoretic, comunicăm. De telefonie mobilă nici nu mai vorbesc – îşi mai imaginează cineva viata – profesională sau personală – fără mobil? Ba uneori chiar avem câte două numere, să fie! Şi totuşi, în ciuda acestei frenezii de comunicare, suntem, parcă, mai alienaţi ca oricând.

Zicea John Donne, acum vreo cinci sute de ani, “No man is an island”, iar eu, una, cred în continuare că are dreptate. Dar dacă, fără să devină, la drept vorbind, insule, oamenii s-au transformat în utilizatori şi pagini de FB? Mai sunt oameni acolo sau doar proiecţia felului în care ne dorim să fim percepuţi?

Nu în ultimul rând, cu atâtea metode şi canale de comunicare, nu cumva am uitat să… comunicăm?!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete:


18 comments
  • 1

    pai in parte ti-ai raspuns singura :) avand atat de multe mijloace de comunicare la indemana, ne construim iluzia de a avea comunicraea in sange. avand digitalul la indemana, conteaz ami mult proiectia noastra in lume avirtuala si asa mai departe.

    uite ceva interesant pe tema asta: youtube.com/wat../

    cat despre bombardarea Libiei, exista acelasi vechi teatru: un mix de interese economice intr-un scenariu geo-politic foarte bine manipulat de anumite forte non Libiene. din tot lantul acela de revolutii, undeva, un act inuman trebuia sa se intample suficient de puternic incat sa se intervina in forta si din nou, anumite puteri sa joace un rol.

  • 2

    Da-ne si noua un exemplu concret, ca noi suntem un pic mai ‘inceti’: cum anume ai comunica tu cu Gaddafi?

  • 3

    Ruxandra,daca in Libia erau numai beduini,camile si furtuni de nisip,pun pariu ca multi nici nu stiau unde este Libia pe harta.Singura lor vina este ca si-au ales ca loc de vietuire un desert ce pluteste pe o mare de petrol.Iar occidentalii din spirit umanitar,vor sa-i ajute,sa nu ia foc petrolul sub ei.Tot asa aprocedat si doctorul cu mine cand am fost ultima data la cosultatie,el fiind unul din prietenii mei buni.Mi-a spus cam asa:Sa lasi tigarile ca te cureti!Bautura si carnea ada-le la mine!Sa maninci cat mai multe vegetale si daca se poate cat mai proaspete si cat mai crude.La care eu l-am intrebat:Bine,bine doctore,dar cu femeile cum facem?La care el m-a linistit astfel:Daca faci cum am spus eu,nu o sa ai probleme,te lasa ele singure.

  • 4

    bogdan – ai dreptate, dar chiar si’asa.. e un paradox ciudat.

    FT – nu cred ca problema de comunicare (neaparat) e la G.

  • 5

    Pai Gaddafi e la putere de zeci de ani. Nici nu poti sa comunici cu el acum. Nu concepe sa renunte la putere.

  • 6

    Uneori razboiu ii cel mai eficent mod de comunicare…

  • 7

    Pai ce are coada vacii cu stampila primariei? Comunicarea e una, iar faptul ca unii de sus decid sa bombardeze un cort e alta …

    iar de comunicat n-am invatat niciodata… atata timp cat ne ascundem gandurile in spatele unor conventii sociale, inseamna ca comunicam? daca as zice ca esti sexy as comunica cu adevarat gandurile mele, asa insa o sa spun numai “draga domnisoara, eu cred ca obama a dovedit cum a primit pe dreptate premiul Nobel pentru pace!”

  • 8

    Tu crezi ca lui Gaddafi ii pasa de “comunicarea e secretul” sau ce clisee mai sunt prin pr sau de Facebook sau de Twitter? Puteai sa scrii despre comunicare, insula, facebook si alienare si fara un dictator psihopat ca si carlig.

  • 9

    “Nici un om nu e o insulă. Dar ce?”

    Un deşert?

  • 10

    eu zic că sîntem foarte insule. numai că, în timp, s-a dezvoltat destul de bine un sistem de transport naval interinsular.

    în principiu, mie îmi convin cel mai mult navele cu banane, cu cafea şi cele cu turişti guralivi îmbrăcaţi în cămăşi înflorate. am refuzat, de pildă, un transport de oi şi unul de-a dreptul ciudat, care încerca să descarce la mine pe insulă nişte lădoaie pe care scria “fragile”.

    rămîn a dumneavoastră insulă însorită,

    youtube.com/wat../

  • 11

    Cu unii oameni nu poti discuta, poti doar sa le dai in cap. Si nu, nu vorbesc de Gadaffi. Nu sustin ca el trebuie sa ramana la putere, e un dictator si nu cred ca libienilor le merge grozav cu el, insa numai aceeasi libieni au dreptul sa faca schimbarea asta, nimeni din afara nu trebuie sa-si bage coada, mai ales cand au interese economice asa de vizibile.

  • 12

    Nietzsche – mie violenta mi se pare ultima reduta

    cristi – eu zic ca are. si, oricum, asa a venit ideea postului. de la mirarea de razboi intr’o lume atat de… comunicativa!

    junghiul – e, pana si in desert mai sunt oaze..

    andreea – in termen de insule cantatoare mie imi place mai tare koop, fiindca ma duce la mare instant. cat despre transport, eu am expediat de curand niste canibali, cu pluta, pe mare, ca prea ma muscau.. intelegi tu! ai grija sa nu ajunga la tine, is cam neplacuti! :)

  • 13

    @morringain: Corect! E o placere sa vezi o minte limpede!

    Ce-ar fi fost daca planul lui Militaru si Iliescu de a aduce rusii in tara, ar fi reusit?

  • 14

    Setea de petrol . Daca translatam totul la cozile pt zahar si bormasini , aflam raspunsul In sec 21 , cel plin de mobile si FB , oamenii comunica , zahar la liber , bormasina ieftina. Ce mi-e zaharul , ce mi-e petrolul , in oglinda , romanul vs USA,

  • 15

    Nu cumva pt titlu te-ai inspirat din filmul fratilor Cohen?? ))))))

  • 16

    Cu tot regretul, articolul e cam naiv si face un paralelism artificial. Iar intrebari de genul” de ce exista razboi”, in pofida evidentei corecte a inrebarii, sunt superflue, in acest punct al istoriei. Tot cu titlul de paralela : in mediul corporatist, caracterizat de super-comunicare, educatie inalta si inteligenta asisderea, se dau in fiecare secunda a fiecarei zile razboaie incredibile, atat economice inter-corporatii cat si lupte instestine pentru prestigiu, imagine, promovare etc. Si in aceste conflicte sunt distruse personalitati, sperante, cariere.Pe plan geo-politic, in schimb, nu poti actiona precum in cadrul unei corporatii, tot timpul. Uneori, armele sunt singura solutie. Facebook, twitter etc nu pot face prea multe pentru a opri un nebun care isi macelareste poporul.

  • 17

    e funny ca tocmai am citit pe aljazeera comentariul unui libian: “Daca ati avea familia si copiii intr-un oras controlat de Gaddafi n-ati mai avea nimic de comentat contra interventiei internationale”.

    Si cu tot respectul, cu cineva care nu pricepe decat forta armelor, bombardamentele sunt o forma de comunicare foarte eficienta.

  • 18

    “No man is an island, entire of itself”, era citatul complet. Altfel intrebarea pe care o puneti in finalul articolului mi-aduce aminte de un articol pe care l-am citit in urma cu ceva timp din care extrag urmatorul citat: ”Avem senzatia ca traim din ce in ce mai apropiati unii de altii si suntem permanent conectati intr-o lume digitala, dar ce se intampla, de fapt, este ca suntem din ce in ce mai singuri impreuna. Nu cred ca aceste mecanisme ne-au facut sa ne apropiem mai mult. Ba cred ca i-au facut pe oameni sa fie mai izolati” spunea scriitoarea Nicole Krauss. Asa o fi?

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
M’am născut în Zodia Peştilor, una dualistă – motiv suficient pentru a justifica existenţa personală în dublu exemplar, nepatologic: comunicator şi cronicar în acelaşi timp.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!