RSS Feed

Când ei sunt bătuţi de ele

vezi toate articolele de
17 Mar 2010 la 08:42 37 comentarii 2769 vizualizari.

Pentru cine n-a apucat să-l citească în numărul trecut al Academiei Caţavencu, reiau aici, integral, un text despre cafteală, atunci când o administrează femeile şi o încasează bărbaţii.

Şi bărbaţii sunt bătuţi de femei

Înţelepciunea românească străveche (şi nu doar aia românească, da’ nu ne băgăm nasul în rufele murdare ale altora) spune că “femeia trebuie bătută, că ştie ea de ce”. Sau că “trebuie atenţionată, măcar din când în când, peste bot, ca să ştie cine-i şeful”. Statisticile confirmă că bărbatul român e foarte receptiv la învăţămintele din bătrâni. În România, la fiecare două minute, o femeie află cine-i şeful. Ce nu spun statisticile e că şi bărbaţii mai iau câte-un capac de cratiţă de la neveste. Unii iau chiar şi mai multe. Diferenţa e că n-o recunosc nici bătuţi.

Prima şi singura dată când am ridicat mâna asupra unui bărbat, aveam 20 de ani. Eram în vacanţă la Costineşti, într-o căsuţă de-aia de lemn. S-a uitat amuzat la mine şi mi-a zis “Îţi dai seama că, dacă te iau acum şi te-arunc, se trezesc ăia din ultima căsuţă cu tine peste ei, în pat?”. M-am calmat instantaneu. Aşa se face că mă număr printre puţinele femei care n-au dat niciodată în sexul opus. Pentru că –o să fiţi uimiţi! – majoritatea au apucat să-şi înfigă cel puţin o dată mâinile într-un ciuf masculin.

Cel mai tare dor sugrumările

“Da, am fost lovit de mai multe femei şi de mai multe ori”, mi-a mărturisit… să-l numim P. N., după ce i-am garantat anonimatul cu mâna pe Biblie. “Loviturile au constat în palme, pumni în spate şi, uneori, mai rar, încercări de sugrumare. Aaa, şi zgârieturi cu unghiile proaspăt lăcuite. Cel mai tare m-au durut sugrumările, dar şi palmele. Pumnii sunt OK, ca bărbat eşti învăţat cu asta din liceu, deci nu e cine ştie ce mare scofală. Da, am dat şi eu inapoi: palme. Şi pumni am dat, dar în zid”.

Şi fosta iubită a lui C. Z. sărea, uneori, la bătaie: “Trebuia să mă pun cu fundul pe ea şi s-o ţin de mâini şi de picioare, până se calma”.

Mai puţin norocos, N. I. a ajuns la spital: Într-o criză de gelozie, iubita mea mi-a dat cu o sticlă de Stella Artois în cap. Mai precis, în ureche. Sticla era plină, aşa că m-am ales cu vreo 10 copci, puse pe viu, la spitalul judeţean şi o ureche stângă mai mică cu câţiva centimetri. Cum m-am simţit? În prima fază, după ce mi-am revenit (pentru că mi s-a rupt filmul câteva secunde), am fost mândru că nu am căzut din picioare. Când m-a întrebat asistenta de la urgenţă dacă nu sunt cumva fiul doamnei profesoare I., m-am simţit de tot căcatul. Îmi era foarte ruşine, iar mintea mea începuse deja să lucreze la ce minciună minunată am să-i spun mamei”.

O. J. a luat un omor memorabil de la o verişoară a soţiei. S-a luat de nevastă, de faţă cu vară-sa, care a sărit la bătaie. Făcuse nu ştiu ce arte marţiale, aşa că l-a snopit.

Happy bloody Valentine’s Day

Întâmplările de mai sus au rămas cunoscute doar în cercuri foarte mici. Sunt însă şi bărbaţi mai ghinionişti, ale căror poveşti ajung publice.

În Monitorul de Botoşani din 16 februarie 2010, un medic de pe Ambulanţă povesteşte despre o victimă asistată chiar de Ziua Îndrăgostiţilor: “Ne-a aşteptat în faţa porţii, în şlapi şi îmbrăcat sumar. Prezenta o plagă sângerândă la nivelul craniului, de aproximativ 10 centimetri. I-am acordat îngrijiri medicale, dar a refuzat transportul la spital pentru că era în şlapi. După ce i-a anunţat că nu va depune plângere împotriva soţiei, bărbatul i-a rugat pe oamenii legii să mai stea un timp cu el, neavând curajul să intre în casă şi să înfrunte din nou nervii soţiei”.

Un alt caz, care a cunoscut, la un moment dat, notorietatea, e al unui important politician din Alba. Acesta a luat bătaie de la nevastă de două ori, în public, după ce l-a prins în flagrant delict de adulter. O dată cu o umbrelă de terasă, a doua oară cu un tulnic, extras cu mână sigură din decorul unui restaurant.

“Am dat până am obosit”

Dar să vedem ce zic câteva dintre caftangioaicele care au acceptat să vorbească: “Aveam 56 kg, el avea vreo 90. Am dat până am obosit, cu toată ura pe care o adunasem în mine. A început să plângă şi să-mi zică că mă iubeşte, dar eu, după ce îl lovisem cu toată puterea, m-am simţit bine dintr-odată, mi-am pus i-pod-ul în urechi şi am plecat să mă plimb”, spune H. L.

“Am dat o singură dată. Cu un ziar”, mărturiseşte ruşinată V. E., jurându-se apoi că “a fost prima şi ultima ieşire necontrolată de acest tip”.

A. P. a avut prima şi ultima explozie violentă la vârsta de 8 ani, după care s-a potolit: “L-am aruncat pe băiatul de care-mi plăcea de la balcon. Balconul era la mezanin. Nu a vrut să ne jucăm cum ziceam eu şi stătea călare pe marginea balconului. M-am enervat şi l-am împins”.

Viaţa bate filmul, dracii bate forţa

Există, în mare, trei modele de agresivitate fizică feminină, care ţin de tipul de relaţie. Cel mai des întâlnit e cel în care doamna pune mâna pe făcăleţ, dar domnul, fiindcă se simte puternic şi în control, nu ripostează. Cel mult, atunci când ea dă în el, dă şi el în diverse obiecte. A doua variantă e cea în care se bat ca chiorii, parte în parte, iar a treia, cea mai dramatică pentru cromozomul Y, presupune o inversiune radicală a rolurilor.

“Sunt bărbaţi cu structură de tip “dependent”, care se împlinesc prin relaţii cu femei puternice. Într-un astfel de cuplu, ea devine, pe zi ce trece tot mai puternică, dar şi mai nemulţumită, iar, în cele din urmă, abuzivă”, ne-a explicat psihoterapeutul Lena Ruşti.

Un astfel de “dependent de o femeie puternică” ştie B.O.: “Am un amic, inginer, care ia bătaie de la nevastă-sa de câte ori vine acasă afumat. “Îl văd mereu cu câte-un ochi vânăt. Are 1,90 m şi vreo 95 de kile, iar tipa e o mână de om”.

Cum e posibil ca o mână de om să altoiască cu consecvenţă 95 de kile de carne?

“Dacă gradul de agresivitate e mare, nici nu mai e prea mare nevoie de forţă. O furie dementă se poate transforma într-un instrument absolut devastator”, explică psihologul Alfred Dumitrescu.

Oricum, “femeile lovesc să doară, nu să desfigureze”, ne-a luminat şi mai tare Cristina Fülöp, psihoterapeut la clinica “Pragul Alb”. “Bărbatul loveşte ca să doboare, femeia dă ca să doară, să facă plici, să se audă, îşi însoţeşte loviturile cu ţipete, cu emoţii. Din punctul ei de vedere, e un schimb emoţional acolo. Loveşte, scuipă sau înjură, ca să obţină o reacţie emoţională”.

De ce nu recunosc ei?

Emoţional, neemoţional, bărbaţii care sunt dominaţi fizic în mod constant ascund acest lucru.

“Aproximativ 1 din 6 bărbaţi va fi, pe parcursul vieţii, abuzat de partenera de viaţă. Bărbaţii nu raportează foarte frecvent astfel de abuzuri pentru că se simt ruşinaţi. Efectul psihologic asupra lor poate să fie extrem de sever”, spune prof. univ. dr. Daniel David de la Universitatea Babeş-Bolyai.

“În zece ani de practică, am avut 5 cazuri de bărbaţi care au ajuns să recunoască abuzul pe parcursul terapiei. Au ajuns să recunoască pe parcurs, nu au venit pentru asta”, întăreşte şi Cristina Fülöp.

Deci, deocamdată, în România, fenomenul e unul undergound. Ele dau, ei tac. Speranţa vine de undeva din India. “Un grup de bărbaţi indieni sătui de abuzurile şi bătăile încasate de la neveste s-au constituit într-o organizaţie denumita National Comission for Men şi au cerut guvernului să creeze un for unde să îşi poate depune plângerile”, relata Reuters pe 20 noiembrie 2009.

Înainte să mă apuc de acest material, l-am întrebat pe nea Virgilică dacă a luat-o vreodată de la vreo femeie. “Niciodată!”, mi-a zis şi s-a dat un pas înapoi, de parcă se temea că o să şi-o ia prima oară de la mine.

Înainte să-l termin de scris, am întrebat-o pe tanti Maria dacă a dat vreodată în vreun bărbat: “Da – mi-a zis pe nerăsuflate -, în Virgilică!”.

Publicat pe simonatache.ro şi Pandora’s.

Foto: Flickr

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete:


37 comments
  • 1

    Simona Tache, Pe timpul când dumneavoastră încercaţi pantofii mămicii şi vă veneau cât bărcile, sau poate chiar mai de mult, la Băneasa şi în alte astfel de centre culturale unii îi învăţau pe alţii tehnica dezinformării. Mă întrebam de ce naiba făceau asta! Pentru că atunci nu le folosea la nimic deoarece dacă ridica unul capul, îşi lua o teslă în coaie în secunda zero. Se mai obosea cineva să-l dezinformeze? Draci! Dar iată, se leagă, ei pregăteau frumoasele generaţii viitoare. Poate îmi spuneţi şi mie, cine dracu şi cum, a făcut de i-a dat la socoteală că la fiecare două minute unul o bate pe una! La noi nu se ştie bine nici câţi ţigani şi câţi rumâni sunt şi asta în condiţiile în care fiecare metru din ţara asta aparţine unui serviciu de evidenţă a populaţiei. Dar totuşi cineva stă şi numără bătăile de prin case. Oare cu ce-i supraveghează?

  • 2

    Simona Tache, Pe timpul când dumneavoastră încercaţi pantofii mămicii şi vă veneau cât bărcile, sau poate chiar mai de mult, la Băneasa şi în alte astfel de centre culturale unii îi învăţau pe alţii tehnica dezinformării. Mă întrebam de ce naiba făceau asta! Pentru că atunci nu le folosea la nimic deoarece dacă ridica unul capul, îşi lua o teslă în coaie_ în secunda zero. Se mai obosea cineva să-l dezinformeze? Draci! Dar iată, se leagă, ei pregăteau frumoasele generaţii viitoare. Poate îmi spuneţi şi mie, cine dracu şi cum, a făcut de i-a dat la socoteală că la fiecare două minute unul o bate pe una! La noi nu se ştie bine nici câţi ţigani şi câţi rumâni sunt şi asta în condiţiile în care fiecare metru din ţara asta aparţine unui serviciu de evidenţă a populaţiei. Dar totuşi cineva stă şi numără bătăile de prin case. Oare cu ce-i supraveghează?

  • 3

    @Simona Tache: Norocu’ meu, ca nu-s prin preajma! …

  • 4

    Poate că de-aia preferăm minionele. Deşi, vorbind serios, ceea ce doare cel mai tare nu sunt pumnii sau palmele, ci violenţa verbală, ura, jignirile care însoţesc manifestările fizice. Altfel, nu te poţi supăra pe ea, cum nu te superi pe un copil. Şi mai poţi gândi că poate chiar tu (sau şi tu) eşti de vină pentru acele izbucniri, pentru conflictul care s-a născut în ea. E o mare diferenţă între a fi bătut de nevastă şi a-ţi bate nevasta. Primul caz e mult mai scuzabil. Cum să reclami? Abia atunci devii penibil. Ai observat comportamentul mâţelor? Motanii ştiu că trebuie să ia bătaie. Nu se plâng.

  • 5

    @Americanul(3): … zise el, “viteazul Lache”, cunoscand-o pe … “pon-Tache”!

  • 6

    Misto, adica acum sint mai linistita, credeam ca numai noi sintem batute… :)

  • 7

    si eu am luat vreo doi pumni in cap de la o femeie, e drept, a fost cam demult si sincer nu m-am plans: la primul mi-am amintit ceva ce ma chinuisem toata ziua sa-mi amintesc si la al doilea mi-am muscat limba cu care spun prostii asa ca n-a fost mare pierdere…

  • 8

    @golanitzky deci… erau pe meritate?

  • 9

    @Americanul: :D nuuuu….cand ridica mana nu mai e ponTache…e Simona Mache :P

    alt paul...Simon Tzache
    2010-03-17 11:03:43 | Raporteaza
  • 10

    @Americanul(5): Corectura: … salutand-o pe “Pontache”!

  • 11

    ce faceti, mai baieti, ati venit aici, ca aici e rost de cafteala?!

  • 12

    andreea: intr-un fel meritate: dupa primul pumn, mi-am ridicat degetul si i-am zis femeii (fata pe vremea aia), intelepta vorba a lui Marx: “sa nu confunde realitatea cu ideea care si-o face ea despre prima ca actor social” si atunci a venit al doilea pumn.

  • 13

    @golanitzky pai daca te dai mare! nu era mai simplu daca-i spuneai ca “nu e ceea ce pare”!

  • 14

    @Simona Tache : ce spune psiholoaga aia ,mi se pare o aiureala ..ca ,vezi doamne ,femeile bat simbolic in timp ce barbatul bate ne-simbolic…pai ,fie vorba intre noi ,exsta vreun act pt om care sa fie ne-simbolic? ce te doare mai tare : vanataia sau respingerea (psihica ).Cat despre 90kile batut de 50 ,echivalentul feminin ar fi “ma bate pt ca ma iubeste ” si de ce da mai tare ,d=aia il iubesc mai mult . Atat barbatii cat si femeile de genul asta ,confunda sentim iubire cu durerea . De fapt ,aceste doua sentim s-au asociat in copilare ,in relatia cu un parinte ne-iubitor,care i-a respins (eu ma indrept spre tine ,tanjesc dupa iubire ,tu ma respingi – simt durere -asta e iubire ) .

  • 15

    ok. intrebarea e ce faci in situatia asta? te lasi batut ca un cavaler sau ii dai una de adoarme si limitezi pagubele ulterioare?

  • 16

    bun, si ce vrei sa spui in articol, ca exista – de acord, ca ce se poate face nu am gasit.

    Probleme: - raportul de 1 din 6 – extrem de discutabil, nu exista studii pe tema asta, iar putinile existente sunt adesea eronate (femeile spun ca da sa-si creasca stima, ei ca nu ca sa si-o pastreze). - violentele, sau mai bine spus abuzurile femeilor asupra partenerilor, sunt mai ales de natura psihica (micul santaj cu copilul, cu patul, cu mancarea, cu plecarea la mama)

    A, si inca una> nu are un mesaj acest articol, sau nu am priceput eu.

  • 17

    nu inteleg de ce mi-ai cenzurat comentariul, Simona. Tocmai faceam diferenta dintre violenta fizica si cea psihica, preferata de femei. Mai adaugam si faptul ca acel raport de 1/6 e scos cam din burta sau din datele din alte tari, nu avem in Romania astfel de date.

    Asta era de cenzurat sau ce?

  • 18

    @george: eu nu am cenzurat nimic. ori a moderat altcineva, de la Pandora’s, ori e pur si simplu un accident si n-a intrat comentariul.:)

  • 19

    @Simona Tache: Auuuu … Nu mai daaaaa … Ma doaaareeee …

    (Al’de semneaza e un … impostor!)

    alt Viteazul Lache
    2010-03-17 14:51:09 | Raporteaza
  • 20

    @Simona Tache: ok, scuze, nu intrase comentariul vreo doua ore, probabil o problema tehnica

  • 21

    tache, decît să mai mă moderezi mai bine batemă. dacă nu, promit că mă bat singur

  • 22

    inca ceva> sa apelezi la alti “specialisti” pe viitor. A. Dumitrescu si psiholoaga aia sunt cam pe langa.. E exact acelasi mecanism ca in cazul barbatilor violenti in familie, un mecaNISM MAI DEGRABA DE CONTROL DECAT DE DOMINARE. Sau si una si alta. Plus cercul vicios al dependentei de agresor….scaderea stimei de sine a victimei, mai mult loc de violenta si de control, incapacitarea victimei de a raspunde sau de a gasi solutii s.a.m.d.

  • 23

    Frumos articol. Intr-o vreme citeam Catavencu numai pentru articolele lui Varzaru, cred ca nu gresesc, “reportaj cu tara de git”. Cred ca seamana articolul asta cu acelea. In sensul ca nu are morala. Imi place felul asta de a scrie, care nu are morala, nu priveste lucrurile dintr’un punct anume, nu trage concluzii imediat. Seamana oarecum cu Cehov. E frumos.

  • 24

    eu i-am dat o data o palma tatalui meu betiv, pe care il urasc de moarte chiar si in clipa de fata. atunci eram insa mai tanara, mai… sensibila .. in felul meu, si mi s-a parut deodata foarte deprimant, asa ca am dat drumul la mana pe care i-o oprisem din zbor si l-am lasat sa imi dea si el mie una

  • 25

    @Simona Tache (strict personal): Sper ca nu am deranjat. Comentariile sobre, documentate, serioase, la subiect sunt pentru text, si le face cine poate. Eu (neputand mai mult) am facut doar grafica/ilustrarea textului. (Ca in fond, acesta se rezuma la amaratul si viteazul Lache …)

  • 26

    @Americanul: cum sa deranjezi, ce-ti veni?:)

  • 27

    @Simona Tache: Multumesc! (Sincer! Nu stiam cum te “impaci” cu “sigla” “Pontache”; apoi, m-am gandit ca poate am exagerat cu comentarii, poate, “deviate”. Te cam stiu, dar, inca, nu te cunosc atat de bine. Asta-mi “veni”; nu vreau sa deranjez pe nimeni. Dar m-ai linistit!)

  • 28

    Am ris cu lacrimi. Hai sa contribui si eu cu un copy/paste. Brumaru: Şi iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subţirel, înăltuţ, blond, palid, cu buzele foarte roşii, frumos ca un înger! Fiu de popă, delicat, sfios parcă, surîzînd din nişte ochi mari, trişti, ca o fată mare. Soţia lui, Anişoara, la fel de subţirică, brunetă, ochioasă şi ea, de-o frumuseţe severă, de ţărancă, preda tot matematica. Erau o pereche!! Cînd i-am invitat prima dată la mine, Gil (aşa-i spuneau toţi), după cîteva pahare de ţuică, a început să jongleze cu nişte ceşcuţe puse deoparte, străvezii şi gingaşe, pentru servit cafeaua. Numărul i-a reuşit! După ce am trecut la vin, a dorit să-l repete! Anişoara s-a uitat fioros la dînsul! Bineînţeles că a spart o ceşcuţă! Eu, ca să nu-l fac să se simtă prost, am luat o altă ceşcuţă şi-am izbit-o, protector, de podele. Pînă aici totul ar fi fost, să zicem, normal. Numai că Gil, neînţelegînd bine gestul meu, considerîndu-l ca pe un îndemn, a mai trăsnit o ceşcuţă de podea! Atunci Anişoara, zveltă, furibundă, cu tăliuţa trasă prin inel, i-a împuşcat soţului ei o palmă formidabilă. Stupefacţie! Gil, calm, mai palid ca oricînd, n-a zis decît: „Vaco!” Cafeaua am băut-o dintr-o strachină, cu lingura, ca pe un borş! Altă dată, Gil, venit singur la mine, sta în picioare! După nişte pahare, mi-a explicat fenomenul. Cu o zi înainte, sosit afumat acasă, Anişoara l-a pus pe pat cu faţa-n jos, i-a tras pantalonii şi izmenele şi a început să-l ardă peste cur cu-n melesteu! Dînsul a numărat pînă la şapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua zi, la şcoală, nu s-a mai putut aşeza la catedră. Îl dureau bucile înfiorător! Mai avea o meteahnă cînd se îmbăta prea tare, seara, întorcîndu-se acasă, smulgea parii podeţelor din faţa portiţelor caselor şi-i aducea, cadou, Anişoarei! Părinţii nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gil şi Anişoara!! Am auzit că el s-a îngrăşat, cu maşină şi trei copii…!

  • 29

    @omar – pai cel mai bine e sa stii sa te aperi, ca sa nu trebuiasca sa ripostezi. o opresti prinzand-o de maini si ii vorbesti. iar daca chiar nu poti, ii arzi o palma si o intrebi “pe mine ma doare; si pe tine??”

    @Simona Tache – poate parerea mea nu e chiar cea mai buna in parcare, dar trebuie sa precizez la inceput ca eu eram singurul care ma bateam cu fetele in clasa a 4-a (atunci cand ele erau MULT mai tari decat baietii). Toti restul de baieti din clasa o luau pe cocoasa de mai multe ori pe zi. Cum am procedat? Simplu! Am returnat tot ce am primit si le-am intrebat “te doare ca si pe mine? mai vrei? ah, nu? ok, atunci terminam” :) De atunci pana la sotie nu s-a mai intamplat sa am problema asta. A avut si sotia un episod de violenta si mi-a dat un pumn in cap (cica era stresata); pacat ca nu eram pe faza sa reusesc sa o prind de maini la timp. Nu, nu am lovit-o inapoi (mai ales ca inafara de o durere trecatoare nu a fost decat sperietura), dar i-am explicat clar ca a doua oara cand se va intampla, va primi inapoi “dinte pentru dinte” si in plus se va termina totul (relatia, casatoria etc.) Urasc violenta fizica in general si de obicei nu reactionez decat rar, insa cand o fac lovesc f. rau inapoi (si fizic si psihic) Eu sunt adeptul la vorba: “ce dai? nu stii sa injuri?!?” Insa, clar ripostez, sorry, urmez “dinte pt dinte” … :)

  • 30

    Felicitări! Ai reuşit să mai descreţeşti frunţile câtorva.

  • 31

    pur si simplu femeile sunt in urma mult de tot. Barbatii au inceput sa dea in femei de la inceputurile umanitatii. Femeile au inceput sa dea si ele in barbati de vreo 50 de ani … e un comportament mimetic :) ) :) )

  • 32

    si totusi, lasand gluma la o parte, exista si un revers al medaliei. Asa cum femeile sunt cele in general batute de barbati, dar s-a mai vazut si lup mancat de oaie, la fel sunt si femeile cele care obtin tutela copilului in caz de divort, dar aici nu prea s-a vazut lup mancat de oaie. Chiar si atunci cand ar trebui.

    Iar pentru a merge cu gandul Simonei mai departe, citit aici: jmm.sagepub.com../

  • 33

    Como emagrecer rápido de forma segura e saudável.

  • 34

    Mas, como emagrecer rápido e ainda manter a saúde?

  • 35

    Como emagrecer rápido e com saúde com a dieta paleo.

  • 36

    Mas, como emagrecer rápido e ainda manter a saúde?

  • 37

    Como emagrecer rápido de forma segura e saudável.

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
jurnalist, femeie, prietena, fiica, sora, sotie, vecina, cetatean. A, si sora medicala, fiindca, inainte de Facultatea de Litere, a facut Liceul Sanitar.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!